header
BARBU Ion

Când Ion Barbu descindea la Piteşti în anul 1959, nici el şi poate nici spectatorii piteşteni n-au bănuit că va rămâne definitiv pe meleagurile Argeşului şi va fi unul dintre cei mai buni apărători din deceniul al 7-lea din fotbalul românesc. S-a născut la 24 decembrie 1938, la Craiova. Venea la Piteşti ca atacant central, într-o echipă care de-abia îşi începuse ascensiunea spre piscurile înalte ale fotbalului românesc.

Barbu a început fotbalul la Craiova, oraşul său natal, dar a devenit cunoscut la Dinamo Piteşti şi apoi la FC Argeş, unde a avut cele mai mari onoruri în cariera sa: campion al ţării, internaţional A, căpitan al echipei FC Argeş, căpitan al Naţionalei României, maestru al sportului. După câteva campionate în centrul liniei de atac, Barbu a fost retras pe linia de fund, ca fundaş central, un fel de libero, formând împreună cu tenacele Ilie Stelian, un cuplu de fundaşi centrali deosebit de puternic şi apreciat în ţară. După plecarea lui Ilie, Barbu a reuşit un nou cuplu cu tânărul său coechipier Remus Vlad.

Cu toate că şi-a dominat ani de-a rândul colegii de post din ţară, n-a adunat decât 7 selecţionări în prima echipă reprezentativă, din cauza rivalităţii sportive cu Nunweiller III, fundaşul central al lui Dinamo Bucureşti, aflat mai aproape de ochii selecţionerilor. În schimb, Barbu a rezistat ispitei, care a pierdut atâţia fotbalişti talentaţi de la Piteşti şi din alte oraşe ale provinciei, de a pleca spre cluburile mari din capitală.

Barbu a rămas fidel clubului care l-a lansat în prima divizie, o dată cu intrarea echipei în “A”, în anul 1961, şi a prins şi ziua în care FC Argeş a cucerit titlul de campioană a ţării, în anul 1972. În anul 1967, Barbu a fost declarat al 5-lea fotbalist român al anului, după ce efectuase un fructuos turneu cu selecţionata B a României în Coreea şi Africa. Tot în acelaşi an, Barbu a debutat în Naţională, într-un meci cu Polonia, la Ploieşti. Era confirmarea unei frumoase cariere internaţionale, recunoaşterea calităţilor sale ca fotbalist de valoare.

În anul 1968, Barbu a jucat toate meciurile internaţionale ale României, fiind în acelaşi timp căpitanul ei. Este anul în care se puneau bazele unei noi echipe naţionale, iar Barbu a fost chemat să ajute la refacerea ei morală şi la sudarea noilor veniti. Ca un adevărat căpitan de navă, el şi-a condus mateloţii şi în acel frumos meci dintr-o toamnă târzie de noiembrie, în care tinerii jucători ai României reuşeau un egal de senzaţie (0-0) cu campionii lumii, celebrii jucători din Naţionala Angliei. Specialiştii l-au apreciat ca cel mai tehnic şi mai elegant apărător român, unul dintre puţinii fotbalişti adevăraţi din apărare; în meciul de la Bucureşti, cu Italia, Barbu a fost considerat de specialiştii italieni cel mai bun fundaş român şi unul dintre cei mai buni din Europa (n.r. România-Italia 0-1, Bucureşti, 1967).

Detenta sa extraordinară, deosebitul simţ al plasării şi mai ales tehnica şlefuită încă de când era atacant central l-au făcut pe Bebe Barbu deseori apreciat de coechipieri şi adversari. Barbu a fost lăsat să plece peste hotare, jucând la Besiktas Istanbul, unde a evoluat timp de un an (1970-1971) în echipa turcă, una dintre cele mai bune din Turcia în acea perioadă. Reîntors în ţară, Barbu a revenit la echipa sa, unde, deşi trecut de prima tinereţe, a continuat să joace cu ardoare, contribuind la creşterea valorică a mai tinerilor săi coechipieri, ajutându-l pe fostul său coechipier de odinioară Florin Halagian, antrenorul echipei (unul din cei mai tineri din acea perioadă – 1971).

El s-a plasat în spatele cuplului de fundaşi centrali Olteanu-Vlad, pe care i-a îndemnat mereu pentru a se autodepăşi şi a deveni de netrecut. El, cel care cu numai doi ani în urmă era căpitanul echipei, a acceptat să joace pe post de libero, un post-cheie pentru echipă. Şi Barbu a înţeles că e nevoie de el la meciurile din deplasare pentru ca echipa să nu piardă şi FC Argeş să câştige campionatul. În returul acelui campionat, FC Argeş a primit o ripostă puternică în lupta pentru titlu. Dar s-a mobilizat extraordinar şi n-a pierdut 10 meciuri la rând, în timp ce în spatele apărătorilor se afla Barbu. Bebe a jucat excelent în meciurile din deplasare, contribuind cu brio la obţinerea titlului de campioană.

De fapt, îi răzbunase pe foştii săi coechipieri din vremea sosirii sale la Piteşti: Radu Gheorghe, Eftimie, Ţîrcovnicu, Naghi, Banu, Corneanu, Ţurcan, Ilie Stelian şi alţii. A intrat în teren şi în ediţia următoare (1972-1973), când FC Argeş a ocupat locul al 3-lea. Iar el, fundaşul, a jucat la fel de bine. Cunoscuse a doua tinereţe, o tinereţe pe care i-au dat-o valoarea, tehnica şi dorinţa de a fi mereu pe prima linie.

Despre Barbu s-ar putea scrie multe pagini. El, jucătorul modest, dar foarte talentat, va rămâne în istoria fotbalului piteştean, pentru că aparţine acestuia. A făcut legătura între un Dinamo Piteşti care se lupta să intre în “A” şi FC Argeş, campioana ţării. Barbu a fost un mare jucător, care, din păcate, a stat prea mult în umbra Naţionalei. El rămâne însă unul dintre cei mai buni fundaşi centrali ai fotbalului românesc din perioada 1960-1975.

După ce a încheiat cariera de jucător (1974), Barbu a fost mai întâi antrenor la Muscelul Câmpulung şi apoi preşedinte al clubului unde cunoscuse gloria sportivă (până în anul 1982). După o mică perioadă în care a mai antrenat Metalurgistul Cugir, Barbu s-a retras la Direcţia Judeţeană pentru Sport Argeş, ocupându-se de problemele fotbalului argeşean.

Ca internaţional, Barbu este maestru al sportului şi a îmbrăcat de 7 ori tricoul României şi de mai multe ori pe acela al selecţionatei B.

A decedat la 2 mai 2011.

  • Data naşterii 24.12.1938
  • Locul naşterii Craiova (Dolj)
  • Post Fundaş central
  • Naţionalitate România România

Meciuri in Divizia A

Sezon Meciuri Goluri
1959 - 1960 - -
1960 - 1961 - -
1961 - 1962 25 -
1962 - 1963 - -
1963 - 1964 23 3
1964 - 1965 10 0
1965 - 1966 26 0
1966 - 1967 20 0
1967 - 1968 26 0
1968 - 1969 23 0
1969 - 1970 23 0
1971 - 1972 16 0
1972 - 1973 25 0
1973 - 1974 7 0

Meciuri in Cupa Campionilor Europeni

Sezon Meciuri Goluri
1972 - 1973 3 0

Meciuri in Cupa Oraşelor Târguri

Sezon Meciuri Goluri
1966 - 1967 5 0
1967 - 1968 2 0
1968 - 1969 4 0